Au citit: Dan Herciu (poezie)
şi Anca C. Cârstea (poeme în proză).
Dan Herciu
ziua cea mai lungă
fumez
privesc ziua ca o prelungire inutilă a ferestrei
doctorii mă ceartă
le arăt poze cu mine când nu ştiam
ei îmi arată poze din mine şi-mi vorbesc de sus
nu înţeleg nimic
cel din patul alăturat a murit ieri
şi lui i-au vorbit
mi-a zis: mă, ăştia îi zic altcumva morţii, aşa… mai complicat
l-au luat ca pe o mobilă veche
a rămas un bănuţ lângă pat
mi se face frică
luni
am visat că l-au tuns pe dumnezeu şi l-au băgat la chimio
se ţinea tare
nu a scăpat o lacrimă
duminică
am visat că l-au externat
cu regim o mai duce un an
i-am dat bănuţul
mi-a spus ceva
nu înţeleg nimic
pare aşa un om de cumsecade
azi noapte mi-am visat toţi morţii
complicat
au venit analizele
– negativ –
doctorii nu înţeleg nimic
mi se sparge un geam în plex
intră aer curat
mult aer
râd ca un somnambul pe acoperiş
îmi este frică
fumez
privesc ziua în ochi
ea se uită la mine şi trece
retrocedare
la început dai tot
de fiecare dată mai mult decât ai
apoi păcătoasa necesitate
de a recupera începe să te macine
ca pe un dependent de heroină
atunci e momentul când începi să pierzi. şi pierzi. invariabil.
/ – ştii, viaţa e o păpuşă rusească: „obiect similar într-un alt obiect similar”.
(un păcat acoperă pe altul)
(o tristeţe acoperă pe alta)
(o iubire acoperă pe alta)
(o femeie acoperă pe... nu! o femeie nu) /
toată lumea ta (o cantitate de oameni de altfel neglijabilă)
se opreşte din expansiune
şi îţi dai seama că nici un om nu este, într-un fel sau altul, special
ei sunt diferiţi doar prin numărul de păcate
/ începi să alergi pe străzi / să urli în gura mare cât de mult iubeşti tu şi ce suflet mare ai / să te rogi de toţi trecătorii, ăia indiferenţi şi insensibili, să intre la tine în inimă şi să vadă că ai atâtea camere de oaspeţi, toate umplute până la refuz cu bune intenţii / de fapt vrei aşa puţin de la viaţă şi ai fost greşit înţeles /
totul e prea fierbinte. te opreşti.
atunci e momentul când ar trebui să plouă. şi plouă. invariabil.
WordArt
m-agit. grăbit. şi-ascult ei spun că-s trei. cel mult
prima e
femeie. şi nu se scrie.
a doua fuge de bau bau
auzi?
eu ce să-ţi dau
să stai
a treia nu-i
text cu babă, soare şi ţigări
deschid
de cap prin curte o fi venit mi-am zis cu
voce tare baba de la etaj s-a uitat la
mine suspect
merg la colţul cu magazin nu vorbesc
cu vânzătoarea îmi protejez viciul îi dau 10 lei
îmi dă ţigările mele cele de toate
zilele
piaţa mare respiră prin piatră
aerul are gust
să vezi că o fi venit
îmi zic cu voce tare
apoi fumez liniştit ce a mai rămas din
iarna asta
de fapt
foarte demult
era o vreme, când
toţi dumnezeii locuiau pe pământ
munceau, iubeau şi se rugau unii la alţii în fiecare seară
omul trăia în cer
muncea, iubea şi nu se ruga fiindcă nu avea motiv
şi au văzut că nu e bine
efectul a fost imediat
fiecare dumnezeu
şi-a creat câte un om
după chipul şi asemănarea lui
mulţumiţi, s-au ridicat în ceruri
şi conduc lumea
prin rotaţie
omul căzut,
a muşcat dintr-un măr,
şi-a scos o coastă
apoi a privit fericit
cum se transformă
din seria „postulate”:
alibi
câteodată e bine să crezi
într-o poezie
necondiţionat
exact aşa cum faci cu aselenizarea
lui Armstrong
pentru că
nimeni în afară de poet
nu a văzut vreodată
cum arată
gândul acela
noaptea Z
am adormit
aşteptam nerăbdător dimineaţa
ca pe americani în '44
...de parcă aş fi citit despre interpretarea viselor
preventiv
ele au fost considerate
informaţii clasificate
raport complet:
aZinoapte
nu s-a downloadat nicio răsturnare
de situaţie
ferestre adverse
schimb paradis cu viaţă confort 2 plus diferenţa
nesocotind învăţăturile
proştii au ridicat anul trecut
câteva mii din pietrele
menţionate
trendul este crescător
de aceea facem apel către oricine se simte cât de cât curvă
să trimită c. v.
despre nişte lucruri
cred în minciuni spuse frumos
cu nerv
şi totală detaşare de efect
cred şi în femei câteodată
respectând clauza de
confidenţialitate
sunt momente în care cred şi în dumnezeu
din tot sufletul ăsta
de zic unii că are 21 de grame
îi iubesc pe hendrix şi b.b.king
la fel de mult cum îi urăsc pe falşii sinucigaşi
ce plâng complicat
îmi e frică la fel de mult cum îmi e foame
diferă doar soluţiile
şi limita
(mă gândeam cum ar suna o grevă a foamei de frică...
e la fel, oare, cum ai fuma haş într-o mânecă de noapte,
când, de fapt ai putea să salvezi lumea
printr-un pelerinaj la Ierusalim?)
...............................................................
reducerea la absurd
devine soluţia la modă
ce dracu’ mai contează ce a spus nietzsche
sau cioran
când, de fapt
iubirea este cea mai ironică
formă de privare de libertate
iar
moartea este clona posibilului zâmbet
de după
breaking news
cea mai tristă femeie din lume
a fost arestată aseară
pentru
port ilegal de sentimente contondente
cu teamă
celelalte femei au format un zâmbet uriaş
şi au pornit în marşuri
la shopping
mai-marii lumii s-au întâlnit de urgenţă
şi au declarat oficial
sfârşitul crizei
criterii de diagnostic
din inerţie
nu răspunsurile dor
ci întrebările ce se-nmulţesc de fiecare dată
când
sufletul îţi cade pe jos
*
după fiecare femeie
trebuie să-ţi rămână nişte urme distincte în
dacă nu
probabil ai avut vise erotice
*
nu am iubit niciodată în felul ăsta
şi întotdeauna îmi este frică
când lipseşte
termenul de comparaţie
mic tratat de chimie
credeam că
e de ajuns o singură privire
care declanşează reacţii în lanţ
aşa cum la fisiunea nucleară un atom de uraniu-235 absoarbe un neutron şi se sparge în doi atomi noi…
apoi toate celelalte aşa cum le ştim:
masculul + femela = love
au râs şi mi-au zis că nu e deloc aşa
pur şi simplu
victimele sunt alese întâmplător
în funcţie de poziţia pământului faţă de ei în momentul
când săgeata pleacă din arc
true love...
...ar fi doar în secunda aia
când se produce tremurul
apoi se descompune în compromisuri
ca o bucată de carne în Coca-Cola
în final
superbul nimic
cu ochii daţi peste cap
şi spălarea zilnică de creier
prin autosugestie
egoism
nu vreau să spun că
marea iubire este toxică
ca de altfel
orice lucru unanim acceptat ca bun
pur şi simplu
cred că e mai bine să păstrezi iubirea
în damigenele mari din pivniţă
şi să tragi câte un gât din când în când
după câte o partidă reuşită de sex
simplă
ca o umbră
uşor de explicat
violonistul încearcă prokofiev
în mica piaţă a sibiului
melodia naşte un poet
undeva
în creierul mic
efectul e imediat
...(comparabil cu cel dat de 2 tablete de codeină în 100 grame de polar)
sau
...(cu o partidă de sex
cu fata de la chioşcul de ziare
în chioşcul de ziare
pe toate ziarele de azi
cu prokofiev martor
în mica piaţă a sibiului)
totul
în timpul în care
se închid umbrelele ca genele unei mirese
şi ploaia o să vină
peste tot
ca o umbră
uşor de explicat
Anca C. Cârstea
Rămânem amici
Am scris pe plic totul. Am vrut să-l scruteze orice priviri şi să simtă în palmele lor tot ceea ce mai aveam să îţi ofer: adică nimic. Degetele ţi se agitau (încurcau) în degete şi în gratii şi preţ de o clipă m-am gândit cum aş săruta un altul cu greaţă.
Să mă laşi pradă vârcolacilor şi să fierb iar tu să devii spectator la un număr de circ în care fetele fac acrobaţii în jurul gratiilor?! Te-ai gândit mult?
Nu mi-a plăcut niciodată cum miroş i: a bărbat puternic cu durere înscrisă pe trup. Însă mirosul pe care ţi-l culegeam adesea de pe frunte îmi va rămâne pe degete şi braţe şi de pe braţe în braţe, până voi mirosi toată a tine şi a rănile pe care le voi triumfa dinaintea celorlate iubiri ca pe nişte decoraţii de război.
Am citit în particulele elementare de la tine. Cred că unii oameni sunt predestinaţi să rămână singuri. Chiar dacă nu sunt odioasă ca personajul bruno. Am un fel de urâţenie interioară. Şi ce-i mai rău e că eu chiar cred ce spun. Urează-mi success în spectacolul vieţii.
Ah, la naiba şi incă ce spectacol! Ţi-am zis vreodată că-i simt respiraţia în a mea ca pe un domn şi aerul pe care îl respir, transformă plămânul meu în doamna lui? Ţi-am repetat inutil că-i simt respiraţia în a mea ca pe un junghi? Dar vezi tu? Dumnezeu îţi dă cât poţi duce. Am pornit deci cu crucea-n cârcă prin Cyber-Golgota.
……………………………………………................................................
Pe Zet l-am cunoscut într-o crâşmă mizeră şi posibil boemă. Mi-a vârât pe gât toate hoiturile intelectuale. M-a plimbat printr-un circuit al minciunilor, al umilinţelor şi al rateurilor colective. Am asistat la spectacolul măştilor sale pe care le folosea cu măiestrie pentru a mă seduce. Apoi a devenit un bun creştin de care se teme şi de care mă tem.
Azi am dat de Zet şi de soţia lui pe trecerea de pietoni din capul străzii. Ea arăta excelent. Feminină şi blândă. Erau perfecţi. Şi ne durea pe toţi trei.
Clara şi Domino
Clara face dragoste cu orice imagine a lui. Cea din tocul uşii când ea pune de cafea, cea în care Domino îi prepară suc de portocale şi cea în care răsfoiesc împreună clipele iar el îi prinde fluturi calzi de zăpadă în păr. Aseara i-a citit ce scrisese sub efectul însemnărilor lui. În ea nu e nimic altceva în afară de el. Din momentul în care l-a văzut prima oară a fost sedusă, a fost a lui. Şi de atunci începând îl combate şi i se supune deopotrivă.
........................................................................................
Cuvintele lui sunt înveşmântate cu rugină iar privirea se desprinde şi coboară-n mângâieri asupra fetei. La început nu a iubit-o. Îl ispitea însă straniul şi neînţelesul din privirile ei. Iar apoi într-un mod spastic destinul îi regăseşte sub aceeaşi umbrelă de lumină şi chicoteli. Ceva cam extraordinar...
Clara îl iubeşte pe Domino nu pentru lucrurile deştepte şi amuzante pe care el se chinuie să le prezinte într-un ambalaj cât mai frumos din teama de a nu o dezamagi. Iubeşte simplitatea lui iar simplitatea se ştie că e cel mai de preţ lucru pentru suflet. (Copiii ăştia s-au ridicat unul pe celalalt pe câte un piedestal şi s-au încapăţânat să rămână acolo).
Îşi construiesc un labirint din iluzii şi păreri pe care-l străbat cu îndârjire şi care are să îi ucidă. Adesea când ceri ceva şi ţi se oferă constaţi cu stupoare că nu era ceea ce îţi doreai sau că nu îţi era necesar. Se întâmplă. Dar marile dezamăgiri vin din abandon şi nu din eşec. Teama de a nu se ridica la înălţimea aşteptărilor celuilalt i-a îndepărtat definitive. Boala închipuirilor i-a ucis instant iar sângele a plonjat în asfinţit.
Mai apoi fiecare a ajuns să se lupte cu alte iubiri şi mori de vânt. S-a simţit murdară când a săvârşit primul dans cu altul în ploaie. El traversează aceleaşi căi traversate până nu demult alături de ea, poposeşte în aceleaşi locuri pline de poveste cu alta; iar dacă le e scris să se mai întâlnească vreodată se vor sorbi din priviri, întrebându-se şoptit de iubirea lor fiindcă nu vor fi în stare să vorbească, ci se vor privi fix, se vor abandona dorinţelor şi tăcerilor pline de semnificaţii iar apoi se vor inunda unul pe celalalt cu nesfârşită blândeţe.
